USL-ul urmăreşte cu popcorn şi cola filmul lui Băsescu

   Încâlcite sunt căile politicii... Şi cum altfel ar putea fi ele într-o Românie cu preşedintele pe care îl are (şi pe care îl merită din plin)? La acest aspect se referă şi Victor Ponta în postarea sa de ieri cu tema "Băsescu şi arestările". Interesantă rememorare a manevrelor politice, nu tocmai democratice, la care s-a recurs pentru intimidarea şi neutralizarea adversarilor: hăituirea lui Gabi Oprea (numit în campanie "şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase"), "mascarada judiciară" cu Dinu Patriciu, sceneta cu Gigi Becali (cel care a descoperit căinţa în puşcărie), arestarea "mogulului" Dan Diaconescu şi scandalul cu executorii judecătoreşti ce l-a avut ca protagonist pe Corneliu Vadim Tudor şi lista poate continua. În orice caz, ideea pe care o subliniază Ponta este aceea că toţi cei intimidaţi prin tot felul de mijloace de Băsescu ori au trecut făţiş de partea lui, ori îl susţin din umbră.

  Concluziile prezentate de Ponta pe blogul său par a fi pertinente, însă ultimele două alineate ale postării merită comentate: Crin mi-a spus odată opinia lui despre presiunile pe care Băsescu le făcea la Congresul PDL – “să ne luăm cola şi popcorn şi să ne uităm la televizor, e o nouă producţie marca Băsescu, din care vor pierde doar ei!”. A avut dreptate. Acum mă pregătesc pentru anul 2012 – anul cel mai spectaculos pentru că, probabil, e ultimul din superproducţia “Arestează-mă să te iubesc” a vestitei case “Băsewood”. Iar când se termină ultimul episod, cred că trebuie să ne mai apucăm si de muncă! 

   Bine, am înţeles, Băsescu intimidează, joacă urât, dar ce face USL-ul? Păi, se pare că USL-ul a ales neinspirata strategie a spectatorului: se mulţumeşte să privească un spectacol prost. Pesediştii şi cei din PNL merg pe ideea că pedeliştii îşi fac rău singuri şi preferă să nu intervină. USL-ul, cu o cola într-o mână şi cu popcornul în cealaltă, asistă la scenetele lui Băsescu, căci - spun ei - acesta va pierde pe propria mâna. Strategia lor este, cu siguranţă, greşită... Ei speră să câştige alegerile viitoare mizând doar pe mişcările greşite ale portocaliilor. Lipsa de reacţie şi de implicare reală cred că îi va costa pe cei din USL.
   USL-ul nu trebuie să aştepte să se termine ultimul episod al casei de producţie "Băsewood", căci s-ar putea să se trezească că începe o nouă serie cu mai multe episoade... aceeaşi marcă "Băsewood".

Elena Udrea: A fi sau a nu fi cetățean de onoare? Asta-i întrebarea!

    Vă amintiți că, nu cu mult timp în urmă, doamna Elena Udrea era numită cetățean de onoare al municipiului Vulcan (v. mediafax). Primarul PD-L al localității a susținut cu înverșunare proiectul de hotărâre privind oferirea titlului de cetățean de onoare ministrului Turismului. După lungi dezbateri, în favoarea acestui proiect au votat 11 consilieri - opt de la PDL şi, atenție, trei de la PSD. 

   Astăzi, consilierii s-au răzgândit. Consilierul liberal Alina Cîrstoiu a atacat în contencios administrativ  proiectul de hotărâre și, ca urmare a faptului că nu a fost respectată procedura de vot (care prevedea votul secret),  proiectul a fost repus pe ordinea de zi. Așadar, consilierii s-au pus iar pe votat, numai că, de această dată, proiectul a fost respins (v. mediafax).
  Și uite așa, vitrina cu trofee a Elenei Udrea a rămas mai săracă cu un titlu. 

  Explicația? Votând secret, consilierilor nu le-a mai fost frică să se opună propriului partid. Nu se va ști exact cine a fost împotrivă... Pe holuri, vor spune toți că au fost pentru... Totuși, cei trei consilieri pesediști ce motivație or fi avut la votul inițial?

Politicienii... Ce au fost și ce-au ajuns?

+ Premierul Emil Boc a intrat în câmpul muncii imediat după ce a terminat liceul. Picat primul sub linie la facultate, actualul şef al executivului a muncit la un CAP unde a cărat baloţi. Încadrarea la CAP a fost însă o şmecherie pentru a scăpa de un an şi jumătate de armată: "M-a marcat foarte mult acel moment când trebuia să merg în armată. Auzisem că în armată te prosteşti şi uiţi. Fraţii mei au venit cu varianta să merg să lucrez la CAP ca să nu mă ia în armată." 

+ Crin Antonescu şi-a câştigat primii bani lucrând, în studenţie, într-un atelier de tâmplărie: "Câştigam 75 de lei pe zi, banii fiind obţinuţi cumva la negru"

+ Ponta  a lucrat la o benzinărie şi la un fast-food în Franţa.

+ Hrebenciuc a lucrat la o lăptărie: "Am lucrat ca muncitor necalificat încă din clasa a opta în industria laptelui. Primii bani i-am câştigat pe 1 august 1967 (n.r. - 14 ani). Am primit 800 de lei. De atunci nu mai suport mirosul laptelui fiert".

+ Vanghelie a fost bişniţar: "Făceam speculă cu ţigări, blugi, cafea. Cu de toate. Aveam 13 ani când am făcut primii bani".

+ Adriean Videanu vindea varză în piaţă: "Am muncit pământul alături de părinţii mei. Munceam tot timpul şi părinţii mă recompensau pentru munca pe care o făceam".

+ Becali mulgea oi şi vindea iaurt şi brânză: "Când aveam 12 ani, mă duceam cu oile la păscut, aveam vreo 400-500. Tata era foarte mândru de mine, iar eu mă pricepeam, mulgeam o oaie până tundeau ceilalţi una singură" (pentru detalii, v. gandul.info)

Cum arată politicienii supărați/nervoși?

   În ultima postare de pe blog, am văzut cum râd politicienii (cu noi sau de noi?), însă viața nu are numai clipe fericite. De la râs la plâns nu este decât un pas... Depinde de stabilitatea psihică a fiecăruia. Și cum mulți politicieni par a fi instabili în idei și în sentimente, să-i urmărim cum arată atunci când sunt supărați, nervoși, neliniștiți. Pentru a putea face o comparație cu imaginile postate ieri, și în postarea de astăzi voi avea în vedere aceiași politicieni în aceeași ordine...

                                                "Ce am fost şi ce-am ajuns..."

                            "Nimeni nu mă iubeşte... până şi tata îmi sparge oul de frunte..."

 

"Eu sunt un om de ştiinţă... Cuvântul coleg este de genul neutru şi nu mă crede nimeni.... "

"Ce credeaţi? Pot fi şi eu supărat... Păcat că nu mă ia nimeni în serios..."

                             "Nu înţeleg cum m-au tras la fund nişte ouă... şi mătuşa Tamara... "

                        "Ce nu puteţi înţelege? Maghiarii trebuie să aibă nişte drepturi speciale..."

                      "Unde sunt vremurile în care premierul din mine îi ţinea piept lui Băsescu?"

                                                "Dacă iese iar Băsescu,  rămân la raliuri..."

                                                                      "PNL+PSD=love?"

"M-au făcut ăştia! M-au ejaculat din funcţie..."

"Poliţiştii mafioţi au complotat împotriva mea... Să vină generalii mei. Unde sunt?"

 

"Este clar! 80 de voturi sunt, de fapt, 170. Nu înţeleg de ce se agită lumea..."

                                              "Frunza mea nu se va vesteji niciodată!"

                    "Dacă ăştia îmi spun tatăl băieţilor deştepţi, înseamnă că eu sunt un tată deştept?"

 

"Hai, mă! Care se pune cu mine?"

Zâmbetele și hohotele de râs ale politicienilor. Râd cu noi sau râd de noi?

  Știm cu toții că râsul poate avea mai multe expresii. De la schițarea ușoară a zâmbetului la hohotele zgomotoase, râsul este unul dintre aspectele definitorii ale ființei umane. După Rabelais, omul este animalul care râde; așadar, prin extensie, politicianul (omul care face politică) este animalul care râde. Totuși, acest animal poate fi și obiectul râsului altora... 

   Deci, cum râd politicienii?

zâmbetul discret, ușor feminin

zâmbetul în colțul gurii, cu nuanțe de aroganță

zâmbetul timid, cu nuanțe de complicitate

zâmbetul nevinovat, cu nuanțe de naivitate

zâmbetul ținut în frâu (pentru a păstra impresia de seriozitate)

                       zâmbetul minoritarului care se bucură de privilegii mai mari decât majoritatea

                                       zâmbetul politicianului care se bucură de jucării

                                                      zâmbetul aparent inofensiv

                                                            zâmbetul melancolic

                                                 râsul necontrolat, cu limba scoasă

                              râsul imprevizibil, instabil (după râs, poate urma și plâns...)

                                                           zâmbetul fals, crispat

                                râsul cu poftă, însoțit de aplauze (semn al satisfacției)

                                 hohotele de râs dezlănțuite (semn al lipsei de griji)

                      campionul râsului (râsul cu orice prilej, bine calculat, adesea iritant)

"Președintele-gurnalist" - mărul discordiei dintre CTP şi Mircea Badea

   Pe 20.07., în "Gândul", apare editorialul Preşedinte-gurnalist semnat de Cristian Tudor Popescu. Să observăm primele rânduri:

   Mulţi dintre cei care astăzi se numesc jurnalişti sunt, după părerea mea, nişte propagandişti, unii ordinari, alţii mai rafinaţi, ai unor interese, fie ale unor grupuri de putere, fie ale lor personale. De aici, rea conştiinţă, retorică dezechilibrată, dezinformări, falsuri mediatice. Dar când preşedintele Băsescu, într-o declaraţie oficială, la Cotroceni, cu steagurile în spate, "roagă" rânjind dispreţuitor, cu expresia pe care a consacrat-o Ion Iliescu, "o anumită parte a presei" să nu mai atace guvernul, DNA şi ANI, căci aceste instituţii sunt lăudate de Bruxelles, atunci cel mai înalt demnitar din România se transformă într-un propagandist al propriilor interese, şi nu dintre cei rafinaţi.

  Putem remarca că CTP nu face altceva decât să îl descrie pe Traian Băsescu ca pe un "propagandist" "ordinar", de vreme ce, în opinia sa, pe de o parte, există două categorii de propagandişti: rafinaţi şi ordinari, iar pe de altă parte, Băsescu nu face parte din categoria celor rafinaţi. Pe baza unei analogii între presa neprofesionistă şi preşedintele "propagandist al propriilor interese", editorialul critică atitudinea acestuia, ajungând la următoarea concluzie: "Atacându-i, a câta oară?, pe lătrăii de la televizor cu mijloacele lor, (Traian Băsescu) a devenit şi el un lătrău."

   Mircea Badea reacţionează doar la unul dintre aspectele analogiei menţionate, şi anume la cel legat de lipsa profesionalismului jurnaliştilor care "care «ne spun ei», fără vreo dovadă, că DNA acţionează la comandă politică". Badea precizează că "dovezile" privind această subordonare incorectă a DNA sunt constituite de chiar acţiunile acestei instituţii, orientate în sensul intereselor preşedintelui Băsescu. Că ele sunt "evidente", "de bun-simţ". 

  Ce răspunde CTP în articolul din 21.07? El subliniază ironic faptul că şi reciproca este valabilă, adică şi cei de la Antena 3 ar putea fi acuzaţi de "băsişti" că acţionează la comanda politică a lui Voiculescu (menajat de orice critică) şi această acuzaţie s-ar baza tot pe lucruri "evidente" şi "de bun-simţ".

  Consider că CTP şi Mircea Badea îşi pierd timpul inutil cu o polemică care nu-şi are rostul. Au amândoi partea lor de adevăr, doar unghiurile abordărilor diferă. Păcat că îşi consumă energia cu asemenea contre. Astfel, direcţia iniţială a editorialului lui CTP şi-a schimbat cursul... dinspre preşedinte spre mass-media.

Vicepremierul maghiar Semjén Zsolt fuge după doi iepuri. Câți va prinde?

 

   Vicepremierul maghiar Semjén Zsolt: Avem nevoie și de unificarea națiunii maghiare și de dubla cetățenie.  În deschiderea lucrărilor Universității de Vară de la Băile Tușnad, vicepremierul maghiar, Semjén Zsolt, a declarat că maghiarii din Transilvania trebuie să decidă singuri dacă vor vota la alegerile din Ungaria și că dubla cetățenie nu poate fi dezlipită de acordarea dreptului la vot. Semjén Zsolt a anunțat ca, până în prezent, au fost înregistate 120.000 de cereri pentru dubla cetatenie și 50.000 de cereri de schimbare a numelui. "Pentru ca națiunea maghiară să supraviețuiască istoriei trebuie să susținem păstrarea culturii și a limbii, dar asta nu este de ajuns. De aceea avem nevoie și de unificarea națiunii maghiare și de aceea avem nevoie de dubla cetățenie", a spus oficialul maghiar.  (hotnews.ro)

      Deja mi s-a făcut lehamite de declarațiile reprezentanților maghiari. Ei au nevoie de toate: și de unificarea națiunii maghiare și de dubla cetățenie și de autonomia pe criterii etnice și de limba maternă în școli și de legea statutului minorităților etc. Ce fac ai noștri? Stau ca... incompetenții. Tac, căci nu vor să-i supere cumva, sunt partenerii unei politici ipocrite, dincolo de interesele noastre naționale.

Care e mai tare: Igaș sau Vanghelie? Branconajul sau ejacularea?

    După ce, nu cu mult timp în urmă, Vanghelie ne explica cum stă treaba cu ejacularea din partid, Traian Igaș s-a gândit să nu rămână mai prejos la stâlcirea limbii române:

   "Astăzi avem mai multe structuri care uneori se suprapun în ceea ce înseamnă controlul piscicol şi în ceea ce înseamnă branconajul, pentru că dacă vom urmări cu foarte mare atenţie, vom constata din datele pe care ni le pun la dispoziţie alte instituţii ale statului că o cantitate mare sau foarte mare de produse piscicole nu se regăsesc în factura finală", a spus Igaş. Nu este vorba de o greşeală accidentală, ci de neştiinţă, de vreme ce ministrul Administraţiei şi Internelor a pronunţat cuvântul "branconaj" de două ori. 

   Din curiozitate, am aruncat o privire pe CV-ul ministrului. Ce să vedeţi aici? La abilităţi şi competenţe sociale, Traian Igaş a trecut trei calităţi: sociabil, deschis, volubil. Le luăm pe rând: 

   - De sociabil, pare sociabil, pentru că a ştiut să socializeze cu cine a trebuit şi a ajuns ministru, nu? 

   - Deschis la ce?

   - În sfârşit, am ajuns la ce ne interesează. Spune domnul Igaş că este volubil. Hopaaa... Ce e aia "volubil"? Potrivit DEX-ului, volubil înseamnă "care are ușurință și rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător și rapid". Într-adevăr, debitul său este bogat ... în greşeli de exprimare.

    Exerciţiu de imaginaţie:  Schimb de replici între Vanghelie şi Igaş:

    Igaş: Măi Mareane, e jale mare, branconajul ăsta îmi dă bătăi de cap.

   Vanghelie (tuşeşte scurt şi scoate limba din instinct): Traiane, ştii cum scapi de branconieri? Prin ejaculare! 

Teodor Baconschi meditând la Președinția UE: Noi gândim, nu muncim!

   Ministrul Teodor Baconschi a fost întrebat, în cadrul conferinţei de presă privind obiectivele preşedinţiei poloneze a UE, despre perioada în care va asigura şi România preşedinţia semestrială a Uniunii. "În 2019. Dar am început deja un proces de reflecţie cu privire la ce avem de făcut şi ce structuri va trebui să pregătim pentru exercitarea acelui mandat", a răspuns Baconschi. Statele UE au aprobat la 13 decembrie 2004 lista cu preşedinţiile UE până în 2020, România fiind ultima dintre noile membre care va accede la această poziţie. (gandul.info)

  Vedeți cum se gândește politicianul nostru la toate? În 2011, România se târăște pe marginea șanțurilor Uniunii Europene, e ignorată/marginalizată de celelalte state, iar Baconschi meditează profund la momentul în care vom prelua conducerea UE. El reflectează "la ce avem de făcut şi ce structuri va trebui să pregătim", în loc să vadă de scandalurile politicii noastre externe de acum. Lipsa unei politici externe coerente în prezent pare să nu fie o problemă pentru guvernanţi.

Boc: I believe I can fly... cu familia în elicopterul SRI

   Premierul Emil Boc a fost surprins, marți după-amiază, în timp ce cobora dintr-un elicopter al Serviciului Român de Informații, pe Aeroportul Băneasa, el fiind însoțit de doi copii, dintre care unul era fiica sa mai mică, transmite Realitatea TV.

    Emil Boc la Realitatea TV: Deși nu eram obligat, am plătit 2.130 lei deplasarea fiicei si nepotului cu elicopterul. "Am fost la Braşov pentru a participa la inaugurarea din Ghimbav a unei importante investiţii în România a unei fabrici care produce componente pentru avioane. Am plecat dimineaţă cu elicopterul, demnitarii având posibilitatea să aleagă între deplasarea cu coloana oficială sau cu elicopterul. La întoarcere, am luat cu mine pe fiica mea cea mică, Patricia, care se afla la socrii mei, şi alături de ea este şi nepoţelul meu Tudor, pentru transferul celor doi minori am plătit suma de 2.113,60 bani, achitând cu bani personali", a spus Emil Boc (hotnews.ro).

   În intervențiile sale de la Realitatea, premierul a subliniat faptul că legea de funcţionare a SRI permite asigurarea unor astfel de servicii şi altor persoane, care nu sunt demnitari. Ia să vedem dacă are dreptate. Articolul 6 (ultimul alineat) din Legea SRI sună așa: "SRI poate asigura protecţie antiteroristă şi altor persoane, la cererea acestora, potrivit tarifelor convenite". Ce să înțelegem de aici? Că amenințarea teroristă l-a determinat să-și plimbe fiica și nepotul cu elicopterul?

   Dar haideți să nu fim răi... să spunem că premierul României este o persoană ocupată și că ar avea dreptul și libertatea de a dispune oricând și oriunde de un elicopter, fie el și al SRI. Da, ar fi ceva acceptabil dacă oamenii de rând ar dispune și ei de niște amărâte de autostrăzi care să le permită o deplasare în condiții decente. Însă este oare corect ca unii să se plimbe lin cu elicopterul, să evite gropile și aglomerația, iar alții să-și rupă dinții de la hurducăturile mașinii?

   Pe de altă parte, premierul nu a încercat să ascundă adevărul și aici cred că a făcut o mișcare bună. A evitat amplificarea scandalului prin intervențiile imediate la televiziune, a pus la dispoziția jurnaliștilor factura transportului (chiar dacă aceasta nu are un temei legal clar). Deși imaginea sa a fost puțin șifonată, Emil Boc a valorificat acest moment pentru a-și afișa onestitatea, sinceritatea. În această privință, a fost bine consiliat, însă mișcarea sa rămâne în cele din urmă una neinspirată.

Lăzăroiu are dezbinarea USL-ului în fișa postului?

   Stau câteodată și mă uit la intensa activitate din ultima vreme a ministrului Muncii. Se pare că, în fișa postului, i-au fost trasate sarcini clare. Să urmărim câteva dintre declarațiile sale:

- despre Crin Antonescu: Oprescu e speranţa PSD pentru prezidenţialele din 2014. Nu ştiu dacă Crin Antonescu ştie, dar i-o spun eu acum. Oricum Antonescu e prea absent ca să îşi dea seama de asta. Trăieşte în lumea lui confortabilă. Nu vreau să îl deranjez. Deşi în calitate de ministru al Muncii aş putea să îi atrag atenţia că se află într-o situaţie clasică de şomaj mascat. Pe care noi încercăm să îl descurajăm. Mă refer la oameni plătiţi regeşte, dar degeaba pe care nu îi contabilizăm la şomerii înregistraţi. O să îl invit pe Crin Antonescu în unul din programele noastre de reabilitare a dependenţilor” (ziare.com)

- despre Victor Ponta: Dar să ştiţi, Victor Ponta - am mai spus - are mulţi prieteni în PDL. El însuşi este un prieten al PDL, cu mulţi prieteni în PDL. PDL-ul ar trebui să fie fericit câtă vreme Ponta e preşedinte al PSD (declarații la B1Tv).

- despre Mircea Geoană: în opinia lui Lăzăroiu, Mircea Geoană ar face o greşeală să nu mai candideze din nou la Preşedinţie. Dar nu e în graţiile partidului (Mircea Geoană) şi partidul îl preferă mai degrabă pe Oprescu", a adăugat el (declarații la B1Tv).

   Liniile comentariilor sale sunt destul de simple (poate prea simple pentru o minte așa de complexă), construite pe ideea că USL-ul este o alianță instabilă: Ponta este prietenul pedeliștilor și îl vrea președinte pe Oprescu. Antonescu este naiv și nu își dă seama de intențiile pesediștilor. Capac peste toate: Geoană ar fi cheia succesului la viitoarele alegeri prezidențiale. Asta da analiză politică!

Udrea după huiduieli: "Am primit un concentrat energizant de speranţă şi încredere în viitor"

   Eram curios ce va scrie Elena Udrea pe blogul său după ce a fost huiduită în urma meciului lui Bute. Ce să vezi? Niciun cuvânt despre acest lucru. Se pare că, în viziunea dumneaei, huiduielile nici nu au existat. Să urmărim acum câteva dintre gândurile ministrului Dezvoltării şi Turismului:

   "Oamenii de sport îmi spuneau sâmbătă, după încheierea galei de box, că acesta este cel mai spectaculos eveniment sportiv care a avut loc în România după 1990. Cifrele de audienţă o confirmă: 4,5 milioane de români s-au uitat cum Lucian Bute îl face K.O. pe Jean Paul Mendy. O performanţă de-a dreptul spectaculoasă cu care sportul românesc nu s-a mai întâlnit. Bute a scos românii în stradă, asa cum o făcea echipa de fotbal a României in 1994. O fericire nemimată şi nedisimulată. [...] Dincolo de sport, dincolo de alte considerente de ordin utilitar, sâmbătă am primit un concentrat energizant de speranţă şi încredere în viitor. Pentru o noapte, românii au refuzat să mai înghită pastila amară a negativismului pe care le-o tot servesc unii şi au putut să se bucure de o victorie cu adevărat memorabilă." (elenaudrea.ro)

     Dacă ar fi să rescriem textul ţinând seama şi de realitatea evenimentelor, am obţine următorul rezultat:

    Oamenii de sport îmi spuneau sâmbătă, după încheierea galei de box, că prezenţa mea la meci a fost o eroare. Cifrele de audienţă o confirmă: 4,5 milioane de români s-au uitat cum spectatorii m-au huiduit cu sete. O performanţă de-a dreptul spectaculoasă cu care sportul românesc nu s-a mai întâlnit. Ceea ce nu au reuşit sindicaliştii, a reuşit Bute. El a scos românii în stradă, asa cum o făcea echipa de fotbal a României în 1994. O huiduială nemimată şi nedisimulată. [...] Dincolo de sport, dincolo de alte considerente de ordin utilitar, sâmbătă am primit un concentrat energizant de speranţă şi încredere în viitor. Pentru o noapte, românii au refuzat să mai înghită pastila amară a necesităţii măsurilor de austeritate pe care le-o tot servesc unii şi au putut să se bucure de o victorie cu adevărat memorabilă. Într-adevăr, nici eu nu voi uita prea curând acest meci... şi acum îmi mai ţiuie urechile de la huiduieli. Lasă că ştiu eu, aceia erau oamenii lui Voiculescu.

   P.S. Trecând peste toate scandalurile (care nu trebuie însă ignorate - vezi, de exemplu, discuţiile referitoare la firma SC Europlus Computers SRL, condusă de Rudel Obreja), merită apreciat faptul că cineva s-a implicat într-un târziu în organizarea acestui meci în România. Consider că gestul lui Bute de a-i mulţumi Elenei Udrea nu trebuie interpretat greșit. Mulţumirile adresate celor care fac posibile meciurile sunt fireşti. A fost ales greşit momentul mulţumirilor; conferinţa de presă era poate ocazia potrivită... Când mulţimea nu te place, nu te duci în mijlocul ei şi aştepţi laude.

Elena Băsescu: reorganizarea teritorială = "ruperea ireversibilă de statul comunist"

    Eurodeputatul PDL Elena Băsescu a declarat în plenul PE că procesul de reorganizare teritorială a României va conduce "la o rupere ireversibilă de conceptul de stat comunist" şi va face trecerea "la un stat construit pe baza conceptului european". Ea a apreciat că, din perspectiva Parlamentului European aceasta este o temă importantă deoarece are două efecte majore, respectiv creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi îmbunătăţirea relaţiilor comunităţilor locale cu autorităţile statului. "Totodată, înseamnă descentralizare", a mai spus Elena Băsescu. (mediafax.ro)

  Suntem în anul 2011 şi unii aşa-zişi "politicieni" rămân cu discursurile insiprate dintr-o realitate inactuală. Ce treabă are conceptul de stat comunist cu organizarea teritorială? Conceptul de stat comunist ţine de mentalitate, nu de împărţirea teritoriului în judeţe. Dacă mai ţineţi minte, tema aceasta a fost una centrală în campania lui Traian Băsescu din 2009, când se sublinia ideea că victoria PSD-ului ar fi reprezentat o întoarcere la trecutul comunist. Şi, desigur, "petarda" a ţinut...

   În ritmul acesta, aşteptăm cu nerăbdare discursurile domnişoarei Băsescu în Parlamentul European despre "ruperea ireversibilă" de mineriade şi de moguli.